Tradiţiile de 1 martie s-au schimbat foarte mult de la originele lor.
La geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.
În trecut, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din doua fire de lână răsucite, colorate în alb şi rosu, sau în alb şi negru, reprezenta unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se poartă de la 1 martie până când se arată semnele de biruinţă ale primaverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul se leagă sau de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, sau se aruncă în direcţia de unde vin păsările călătoare, rostind: “Ia-mi negreţele şi dă-mi albeţele”.
Legendele spun că mărţişorul a fost tors de Baba Dochia. În timp, tradiţia s-a schimbat şi şnurului i-a fost adăugată o monedă de argint, care era asociată soarelui.
Cu banul de la şnur se cumpara vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşul. În zilele noastre, mărţişorul are o valoare mai mult artistică, fiind confecţionat din aproape orice material.
Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma: “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca sa fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”
Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie data doar de creaţie artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice. Irina Nicolau spune: “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot este să cunoască povestea. Atât!“
Ziua de 8 martie nu a fost aleasă întâmplător: în această zi avusese loc, la New York, în anul 1857, o mare mişcare de protest a ţesătoarelor incitate la “lupta de clasă” şi la abolirea valorilor tradiţionale (inclusiv a celor religioase), in spiritul ateo-materialist al stângii revoluţionare.
